URASHIMA EL PESCADOR
(cuento en lengua española)
tradotto in SICILIANO
Hace muchìsimos años, vivia en el
Paìs del Sol Naciente un joven pescador llamado Urashima.
Cierta vez,
Urashima estaba pescando en el mar, cuando de pronto, en la red cayò una tortuga
gigantesca y la tortuga le dijo:
“Urashima, què vas a hacer conmigo, yo
puedo vivir todavìa cien años; yo no te sirvo para nada, tengo un caparazòn
enorme y doy poco de comer.”
Urashima, compadecido, echò la tortuga de
nuevo al mar y siguiò pescando.
Al rato se levantò una gran tormenta, las
olas subìan y subìan; Urashima tenìa miedo de que su pobre barca fuera a
zozobrar.
Efectivamente, la barca se hundiò en el agua. Urashima se
acordò de su familia, de sus padres, de sus hermanos. Y poco a poco desapareciò
bajo las olas.
Pero resulta que entonces la tortuga vino en su ayuda y
sacò a flote la barca, y le dijo a Urashima: “¡Mira, agàrrate bien¡, porque te
voy a llevar al palacio encantado bajo los mares, para huir de esta tormenta.”
Entonces, Urashima se agarrò al caparazòn de la tortuga y juntos se hundieron en
el agua y nadaron, nadaron durante muchìsimo tiempo, hasta que llegaron al
palacio encantado, bajo los mares.
El palacio era de corales y los peces
eran fosforescentes.
El rey del mar apareciò de pronto y abrazò a
Urashima y le dijo: “Bienvenido,sabemos que eres muy bondadoso y quiero que te
cases con mi hija, la princesa del mar.”
Y como la princesa era muy
hermosa y bondadosa, Urashima aceptò. Se celebraron las bodas y juntos vivieron
seis hermosos y largos años.
Pero, claro, Urashima tenìa nostalgia de su
tierra y de su familia, y le dijo a su esposa: “Mira, me gustarla regresar unos
dìas para ver mi familia; y despuès volverè de nuevo a tu lado,
contigo”.
Entonces, la princesa, muy triste, le dijo: “Està bien, toma,
aquì tienes este cofrecito de oro, pero no lo abras bajo ningùn pretesto. Porque
si lo abres nunca podràs volver a verme”.
Urashima, montado de nuevo en
la tortuga, volviò hacia las costas de su lejana tierra.
Al cabo de mucho
tiempo, llegaron a ellas.
Urashima, lo incontrò todo cambiado. Porque las
casas habìan desaparecido, el rìo parecìa mucho màs pequeño y los àrboles ya no
estaban en su sitio…
Urashima, muy extrañado, viò venir por el fondo de
la playa a un ombre cargado con un carromato, lleno de muchisimos zapatos, todos
viejos, muy viejos…
Urashima le preguntò: “Oiga, ombre, ¿podria indicarme
dònde se encuentra la casa de Urashima?”.
“¿Urashima? – le dijo aquel
ombre - ¡Pero si esa familia desapareciò hace seisciento años!”
Entonces,
Urashima comprendiò que cada año vivido bajo el agua habìa representado cien
años en la tierra...
...Y Urashima muy triste pensò regresar de nuevo a
su palacio del fondo del mar.
Pero aquel viejo le dijo: “Mira, si quieres
ver a tu familia, Urashima, no tienes màs que abrir ese cofrecido de oro y los
veràs a todos.”
Urashima, olvidàndose de la promesa que le habìa hecho a
la princesita, abriò el cofrecido de oro y al instante un humo blanco se elevò
en el aire y desapareciò.
Aquel ombre soltò una carcajada y dijo: “¡Vaya!
¡Por fin te tengo! Yo soy la Muerte, ¿ves estos zapatos viejos?, pues los he
gastado buscàndote por todas partes durante tantìsimos años. Ahora, ven
conmigo”.
Urashima quiso correr, pero ya no podìa correr, porque poco
a poco fue envejeciendo, envejeciendo, hasta que desapareciò.
…Y colorìn,
colorado, el cuentecillo japonès de Urashima se ha terminado.
(Cuento
japonès dramatizado)
.......................................................................................................................................................................
TRADUZIONE
IN LINGUA SICILIANA
URASHIMA U PISCATURI
Tantissimi anni fa, vivìa ‘ntò paisi
ro Suli Nascenti nu ‘giuvani piscaturi, ciamàtu Urashima.
‘Nciertu
mumentu, mentri Urashima stàva piscannu a ‘mmari, d'impruvvìsu, rintra a riti
s'antrappulàu na tartaruca giganti, e a tartaruca ‘ccì rissi:
“Urashima,
‘cchì ‘vuòi fari ‘ccummìa, io puozzu campàri ancora cient'anni; io nun ti siervu
a ‘nenti, tiegnu na curazza granni e ti ‘rèsta pocu ri manciàri”.
Urashima, ‘mpietusìtu, jttàu a tartaruca nautra vota a ‘mmari e
‘cuntinuàu a piscàri.
Subbitu si scatinò na gran timpesta, l'unni
acchianàunu e acchianàunu; Urashima si spavintava ca a so povera varca putissi
affunnàri.
Effettivamenti, a varca sinn'affunnàu ntà l'acqua. Urashima si
ricurdàu ra so famigghia, re suoi genitori, re sò frati. E a pocu a pocu
scumparìu sutta l'unni.
Però risulta ca a tartaruca vinni ‘ppì
‘ddarici aiutu faciennu galliggiàri a varca, e
‘ccì rissi a Urashima: “Sienti, affièrriti
‘beni!, pirchì ti vuogghiu purtàri
‘ntò palazzu ‘ncantatu sutta o mari,
‘ppì fuìri ri stà turmenta.” Allura,
Urashima s'affirrò ‘nta curazza ra tartaruca e
‘nzièmi s'innìcalarru ‘ntà l'acqua,
natarru ‘ppì lungu tiempu, finu ca arrivarru
‘ntò palazzu ‘ncantatu, sutta o mari.
U palazzu era di curallu e i pisci
erunu fusfuruscenti.
U re ro mari cumparìu subbitu e abbrazzau a Urashima
e ‘ccì rissi: “Benvinutu, sapièmu ca sì assai affittuòsu e vuogghiu ca ti spusi
‘ccù ma figghia, a principissa ro mari.
E siccome a principìssa era bedda
e affittuòsa, Urashima accittau. Si cilibbrarru i nozzi e ‘nzièmi vissiru siei
billissimi e lunghissimi anni.
Però, chiaramenti, Urashima avìa nustalgia
di la sò terra e di la sò famigghia, e ‘ccì rissi a so spusa: “Sienti, mi
piacessi riturnari qualche juornu ‘ppì ‘birri a ma famigghia. E'
‘duoppu‘rituornu nautra vota a lu to latu, ‘ccù ‘ttia”.
Allura, a principessa, assai ‘rattristata ‘ccì
rissi: “E ‘và ‘beni, tieni, ti rugnu
stù cufanettu d'oru, però nunn'uràpiri senza
nessuna scusa. Pirchì se u rapi mai ‘cchiù putrai
riturnari a virìrimi.”.
Urashima, acchianàu nautra vota
‘nnà tartaruca, e turnau versu li costi di la sò luntana terra.
‘Dduoppu
tantu tiempu, arrivarunu.
Urashima truvau tuttu canciatu. Pirchì i casi
erunu scumparsi, u ciùmi parìa truoppu nicu e l'arbiri nun sì truvavunu unnèrunu
prima…
Urashima, assai straniàtu, visti avvicinarisi ri ‘nfunnu di la
spiaggia n'uommunu ‘ccù ‘ncarramattu carricatu, chinu ri tanti scarpi, tutti
viecci, assai viecci…
Urashima ‘ccià ‘dummannàu: “Senta, uomu, putrebbi
ricirimi unni si trova a casa ri Urashima?”.
“Urashima? – ‘ccì rissi
‘d'uòmunu – Ma ‘ssà famigghia scumparìu seicientu anni fa!”
Allura,
Urashima cumprinnìu ca ogni annu vissutu sutta l'acqua rapprisintava cientu anni
‘ntà terra…
…Urashima assai rispiratu pinzò di riturnari ‘ntò so palazzu
‘nfunnu ro mari.
Ma ‘ddù viecciu ci rissi: “Sienti, se ‘vuoi virri a tò
famigghia, Urashima, nunn'affari iàutru c'aprìri ‘ssù cufanettu d'oru e i puòi
virri a tutti.”
Urashima, scurdannisi di la prumissa c'àvìa fattu a
principissina, rapìu u cufanettu d'oru e all'istanti ‘nfumu ‘biancu
sinn'acchianau ‘ntà l'aria e scumparìu.
‘Dduommunu si misi a schignazzàri e dissi: “Caspita!
Finalmenti ti tiègnu! Io sugnu la Morti! I viri stì
scarpi viecci? Ebbeni l'àiu cunsumati ‘ppì
‘circàriti ‘ntà ogni parti ‘ppì
tantissimi anni. Ora, vieni ‘ccummìa”.
Urashima circàu ri scappari, però ‘cchiù nun
putìa curriri, pirchì a pocu a pocu
‘ncuminciàu a ‘nvicchiàri, a
‘nvicchiàri, finu cà scumparìu.
…E culurin , culuratu, u cunticieddu ‘giappunisi di
Urashima s'è terminàtu.
(Cuntu 'giappunisi drammatizzatu)
|
GUERRA TRA PACHINU E
TERRANOBBILI
I
PACHINU
L'imperaturi di Custantinobbili,
s'jnniu a la
guerra 'ccù fucila e sciabbuli.
Vittoriu terzu, di 'gran sancu
nobbili,
fu vitturiusu, vincituri e abbili.
Vinciu Tripuli, 'ccù
cittati nobbili,
vinciu li terri 'ccù jardini e arbuli.
Viva
Pachinu e abbassu Terranobbili,
pirchì 'ccì campa l'uomu
misarabbili.
II TERRANOBBILI
Pachinisazzi
'randizzi e variabbili,
e tarnabbulisi nun l'ha tà 'mmuntuari!
I
tarnabbulisi vi cuntunu parabbuli,
ch'è pachinisi vi puonu
'ccattari.
Su tutti ricchi di jardini e arbuli,
barchi di pisca e
'bastimenti a 'mmari;
i pachinisazzi siti tutti misarabbili,
ca
mancu haviti culu 'ppì 'càcari.
III
PACHINU
Apprositi veri a li ficupalari,
ca siti tutti
nobbili e riccuna,
e., veramenti siti prupritari:
ri funci,
sparaci, mareddi e 'carduna.
E se 'vvi spienu, unn'è lu vuostru
stari:
'ntà 'mpaisieddu ca nun 'cì su lampiuna.
Passata ri
frascaluori e 'ricuttari,
comu parrati 'cchè vuostri
patruna?
IV TERRANOBBILI
E quannu mai hatà vistu
patruna,
'nnè massari e mancu 'ribbittieri;
paisi persu, cinu ri
'mprugghiuna,
consuma casi, ri tutti li maneri.
V'avantati ca siti
patruna. . .
'Cchì 'cosa 'ccià 'mprugghiati e furastieri,
can nun
vi vuonu mancu 'ppì jarzuna,
'nnè 'pp'annittari staddi e 'rrunciari
frumieri
V PACHINU
I tarnabbulisi si canusciunu re
pieri,
se 'sunu puorci o sunu cristiani.
Se canusciri vuliti a li
mugghieri,
su 'chiddi 'ccù li strippuna 'ntà li manu,
ca scippunu
curina, trazzeri, trazzeri:
a Cuffara, a Pagghiarieddu e a li
Vardiani.
E 'puòi Tasca 'ccì manna li campieri,
e l'assicuta, comu
tanti cani.
VI TERRANOBBILI
I tarnabbulisi sunu li
veri cristiani,
e 'nfacci a 'bbiautri sù milordi 'ncrisi;
vannu
vistuti comu li suvrani,
e 'sunu la 'mmiria di ogni paisi.
Lu
vestiri re francisi e 'mmiricani,
è mudellu sciutu re
tarnabbulisi;
nun 'nsunu comu a 'bbiautri rapatani,
rozzi,
piddirini pachinisi.
VII PACHINU
E quannu mai hatà
vistu cammisi?
Mancu sapiti 'cchì 'culuri hianu.
Li robbi l'ha ta
vistu a 'ccuè ca l'havi misi,
pirchì i sarti, 'ppì 'bbiautri nun 'nn'ì
fanu!
Pieddi ri crapi e 'dì crasti martisi,
v'ancuppulati comu
vanu, vanu;
e 'fititi, peggiu di li magunzisi,
comu la 'ggenti ca
tinia Ganu.
VIII TERRANOBBILI
I pachinisi sunu
figghi di Ganu,
e sù 'divoti di l'empiu Galiuni.
A Sirausa quantu
'ccì 'nnì vanu,
'ppì testimoni farsi, a la priggiuni.
'Ccù quali
cori spinciti la manu,
'nfacci a Cristu 'ccù lu vulanzuni?
U
pachinisi 'ppì 'vintunu 'grani,
si vinniu Cristu e s'abbrazzau
'maccuni.
IX PACHINU
E tiempi ca rignava re
Niruni,
a Terranobbili guvirnava: Giura,
Marsiliu, Pulicanti e
Falsitura.
Erunu tarnabbulisi ri natura:
Barabba, Gaifassu e
Gairuni,
li nimici ri Cristu, traritura.
I tarnabbulisi 'ppì
essiri cafuna,
'ccì resuru a Cristu l'urtimi rulura.
X
TERRANOBBILI
I pachinisi siti tutti 'mpustura,
e a tutti a
lincua v'avissuru a tagghiari,
ca 'nnà 'mprugghiati ri tutti i
culura,
e apposta la scumunica 'vi cari!
A li tiempi ca 'rignava
Giura,
Terranobbili nunn'asistia, senz'ammintari!
Ca 'nfacci a
'bbiautri siemu prufissura,
e quannu 'nì viriti, v'hatà
scappiddari!
XI PACHINU
Oh, 'cchì murellu di gran
facci rari,
faciti 'nammurari a li juriei.
Fimmini e uommini
pariti sumari,
'bbesti sbarcati ri li Cunzirièi;
unni 'ccì sù
lupi, sciacalli e scuzzari.
Chissa è la stirpi vostra, o vi sù
'zièi.
Ora., u Guviernu 'ppì fari 'dinari,
rici ca v'ha purtari a
li musei.
XII TERRANOBBILI
E pachinisi v'hanà
'purtari a li musei:
fimmini, uommini, schietti e
'maritati;
'besti di li muntagni e li furiei,
paisi di scimmiuna
ammalariati;
facciazzi ri cinisi 'farisei,
figghi ro rangutangu
'ginirati.
E se sfidati li putenzi eurupei,
'ppì maravigghia u
premiu pigghiati.
XIII PACHINU
'Ccù quali facci,
sarvaggi parrati?
Arbazzi di la furesta tripulina.
Lu Guviernu vi
teni assidiati,
e vi pasci comu l'ursi a la marina.
L'uommini o
rangutangu assimigghiati,
e li fimmini a 'rigurusi maialieddi.
E,
se 'ppì 'sorti a Pachinu cianati,
pariti comu tanti
puorcispini.
XIV TERRANOBBILI
I pachinisi siti
tutti mali spini,
siti ciacciarunazzi e papparusi,
ca sciarri 'nnì
circati senza fini:
fimmini e uommini, sguaiati e 'baùsi.
I
tarnabbulisi vi 'rumpunu li 'rini,
e va fannu finiri, d'essiri
mafiusi.
A 'ccù riciti: sarvaggi e puorcispini?
Passata di crasti
e 'canazzi 'rugnusi!
XV PACHINU
'Cciuttuostu, ca
ni pariti 'rispittusi,
bedda ca 'vì la cantu tunna e 'ciara:
i
pachinisi, se nun fussuru 'ginirusi,
passassuvu tutti, sutta la
mannara.
Se, nun 'vinniti e 'nnì circati scusi,
na brutta fini
'ppì 'bbiautri si pripara.
I tarnabbulisi siti sulu 'rigurusi,
a
scurciari ossa a la tunnara.
XVI TERRANOBBILI
Se
'niautri scurciamu ossa a la tunnara,
nunn 'ziemu comu a 'biautri
frumirari.
O novantunu, 'cchì gran cosa rara,
quantu frumieri
putistru carriari.
'Ccì lu purtastru finu a la Favara,
a 'nzordu o
carrettu a li spaccafurnari,
e passastru na vita tant'amara,
'ppì
essiri manciuna e 'mpanatari.
XVII PACHINU
I
tarnabbulisi siti tutti prupritari,
ca 'ciatà fattu lu priestutu a li
Taschi.
A San Gaitanu facistru cripari,
privu ri 'bummi, dì festi
e 'dì maschi.
'Nnà tà furriatu vaneddi e furnari,
muorti ri
friddu, spiddizziati e laschi;
e 'ppì la fami, 'ppì stenti i
'sanàri,
pirdistru u sceccu 'ccù tutti li fraschi.
XVIII
TERRANOBBILI
Ammatula pachinisi ca t'ammaschi,
'chè
tarnabbulisi pani 'ntinni uschi.
Attia la fami ti sfunna li
naschi,
e 'mmienzu a li 'mprugghi ti pierdi e t'anfuschi,
Rugnusu,
'ccù la 'rugna 'ntà li naschi;
ti scanti se li carni ti
l'abbruschi.
Se 'vota vientu 'ccù lampi e surruschi,
pachinisazzi
hatà 'muccari muschi!
XIX PACHINU
I tarnabbulisi
hatà 'mmuccari muschi,
suddu 'vota sciroccu a lu livanti:
muorti
ri friddu, spiddizziati e laschi,
vinniti a 'ffari li
limusinianti.
Se 'vì sfaciti e pigghiati li fruschi,
'ccù la
miseria sìti, tanti e tanti.
Se 'vota vientu 'ccù lampi e
burraschi,
addiu Terranobbili e abbitanti.
XX
TERRANOBBILI
Cianci Pachino, 'ppì 'bbiautri gnuranti,
ca
siti tutti stupiti e viulenti.
Vi sintiti 'riccuna e
'mircanti,
prupritari di vigni e palummienti.
Ma, suddu veni
n'annata vacanti,
arrivati ad essiri l'urtimi pizzenti.
M'ammenu
'zittitivi, zinghiri e furfanti,
'mprugghiuna, pachinisazzi 'ntarca
'genti.
XXI PACHINU
Terranobbili è mircatu
all'orienti,
e i tarnabbulisi siti tutti crapari.
'Cchì staunu
allegri e ch'erunu cuntenti,
quannu Brunu 'ccì rapìu li
tunnari.
Brunu, viriennu 'ddì beddi jumenti,
strata a 'pperi nunnì
vosi fari:
'ntravacca e fa la straggi re 'nnuccenti,
e crisci a
razza re spaccafurnari.
XXII TERRANOBBILI
Iti
circannu a què ca v'ammazzari
a 'bbiautri, ucchi d'nfiernu
pachinisi;
paisi di veri crasti e 'picurari,
comu parrati 'cchè
tarnabbulisi?
A li vuostri jumenti puonu 'ntravaccari,
usanza ri
viautri, crasti pachinisi.
Stativi 'zzitti, 'cchì parrati
affari,
muli bastardi, di li mistrittisi.
XXIII
PACHINU
' Ppì 'buoj vi teni Tasca e 'ppì crasti u
Marchisi,
c'haviti corna ca fanu paura.
'Ccù 'bbiautri nun 'nzì pò
pigghiari 'mprisa,
e 'ccù metti a scummissa, a perdi sicuru.
'Ppì
'corna sunu avanti li francisi,
ma viautri, li vinciti
addirittura!
Viva li corna re tarnabbulisi,
ca hianu pisu, qualità
e 'misura.
XXIV TERRANOBBILI
I pachinisi haviti la
mintura,
lu tessu re cornuti appatintati.
Haviti curnazza di mala
misura,
'cù l'havi 'cciù luonchi lu 'dazziu paiati!
Ora u Guviernu
v'ha scrittu a la cinsura,
perciò 'cciatà 'ppaiari anchi li
spisati.
I pachinisi haviti stà sbintura:
di essiri curnuti e
'vastuniati.
XXV PACHINU
Putiti cripari e 'morriri
ammazzati,
e 'ccu lu cripari, o 'nfiernu v'inniti.
Sarvaggi,
turchi senza battizzati,
c'ammienzu a li cristiani vi mittiti.
Ma,
viautri stessi, nun v'inn'accurgiti,
'cchì fietu di sarbagghiu ca
faciti?
Pugnu di carcasconci scarcagnati,
a li patruna vuostri,
nun li canusciti?
XXVI TERRANOBBILI
Vi canusciemu
cu siti e 'ccù nun siti,
paisi persu, colmu di gnuranza;
stupiti e
gnuranti ca jautru nun siti,
vistuti ri na stupita
arruganza.
Ricitini: ri niautri 'cchì 'ricivistru?
Ca 'risprizzati
la vera fratillanza.
'Cch'è 'beddu stù parrai ca facìti,
pariti
puorci, parranno 'ccù 'crianza.
XXVII POPOLANU RI MARZAMEMI
(c'havia assistutu a sciarra)
Si parti Marzamemi a manza, a
manza,
'ccù tantu di 'ngegnu e nobbili parrari:
"Fermi tutti rui!
'Ccà nun c'è sustanza.
'Ppì quali mutivu v'havità
sciarriari?
Uffisa nun 'ncì 'nnì fu e mancu mancanza:
rativi a
manu e v'hatà 'rispittari!
Si la strincierru forti, 'ccù 'vera
fratillanza,
e 'sì curmarunu ri baci e cosi rari.
XXVIII U
POPULU
E 'cchì viristru la musica sunari,
'mpiazza, d'ogni
'luogu e 'd'ogni via.
Tuttu Pachinu si misi a 'bballari:
la 'bassa
plebbi 'ccù la signuria.
Ri Terranobbili nunn'hagghiu 'cchì
'cuntari.
ogni uomu 'cchì gran festa ca facìa.
A 'vvuci fuorti si
misuru a gridari:
"Viva la paci e 'viva l'alligria"!
XXIX
L'AUTORI
Currau Orlando munta 'nfantasia,
ca stì ru' paisi
ha fattu 'ripigghiari.
'Ccì pigghiava spassu e 'ccì 'rirria,
e
'ciussai lu fuocu 'mpiettu lu jardia,
'mentri stà granni storia si
facìa.
'Ccà la menti mia potti arrivari.
E, se c'è erruri nella
puisia,
prega l'amici ca l'hanà scusari.
XXX
L'AUTORI
Currau Orlando cessa d'impruvvisari,
e cessa
puru, la sò rozza musa.
Se quarchi pueta, miegghiu a sapi
fari,
Currau Orlando 'ccì 'dumanna scusa.
Anchi lu nomu miu fazzu
firmari:
sugnu sicilianu di la terra prizziusa.
E, se 'vuliti
sapiri, unnèni lu miu stari:
è a Pachinu, pruvincia di Sirausa.
|
GUERRA TRA PACHINO E TERRANOBILE
(l'odierna Portopalo di Capo Passero)
(versione in
italiano)
I
PACHINO
L'imperatore di Costantinopoli,
andò in guerra con
fucili e sciabole.
Vittorio terzo, di gran sangue nobile,
fu
vittorioso, vincitore e abile.
Vinse Tripoli con città
nobili,
vinse le terre con giardini ed alberi.
Viva Pachino e
abbasso Terranobile,
perché ci campa l'uomo miserabile.
II
TERRANOBILE
Pachinesacci randagi e variabili,
ai
terranobilesi non li dovete nominare!
I terranobilesi vi raccontano
parabole,
che ai pachinesi vi possono comprare.
Son tutti ricchi
di giardini ed alberi,
barche da pesca e bastimenti al mare;
i
pachinesacci siete tutti miserabili,
che neanche avete culo per
cacare.
III PACHINO
Applausi veri, ai produttori
di fichi d'India,
che siete tutti nobili e ricconi,
e., veramente
siete proprietari:
di funghi, asparagi, verdure e cardi.
E, se vi
chiedono dov'è la vostra dimora:
in un paesino dove non ci sono
lampioni.
Manciata di frascaiuoli e ricottari,
come parlate con i
vostri padroni?
IV TERRANOBILE
E quando mai avete
visto padroni,
né massai e manco dirigenti;
paese perso, pieno di
imbroglioni,
dissipa case, in tutte le maniere.
Vi vantate che
siete padroni.
Che cosa c'imbrogliate ai forestieri,
che non vi
vogliono neanche per garzoni,
né per pulire stalle e spalare
concime.
V PACHINO
I terranobilesi si conoscono
dai piedi,
se sono porci o sono cristiani.
Se conoscere volete le
loro mogli,
sono quelle con le callosità nelle mani,
che cavano
palme nane, trazzere, trazzere:
alla Coffara, a Pagliarello e ai
Guardiani.
E dopo Tasca gli manda le guardie campestri
e li fa
cacciare, come tanti cani.
VI TERRANOBILE
I
terranobilesi sono i veri cristiani,
e di fronte a voi sono milord
inglesi;
vanno vestiti come i sovrani,
e sono l'invidia di ogni
paese.
Il vestire dei francesi e americani,
è moda creata dai
terranobilesi;
non sono come voi altri zoticoni,
rozzi, pellegrini
pachinesi.
VII PACHINO
E quando mai avete visto
camicie?
Neanche sapete che colore hanno.
Gli abiti li avete visto
a chi li indossa,
perché i mastri per voi non ne fanno!
Pelli di
capre e di caproni maltesi,
v'indossate come vanno, vanno;
e
puzzate, peggio dei magonzesi,
come la gente che teneva
Gano.
VIII TERRANOBILE
I pachinesi sono figli di
Gano,
e sono devoti dell'empio Galeone.
A Siracusa quanti ce ne
vanno,
per testimoni falsi, alla prigione.
Con quale cuore
spingete la mano,
di fronte a Cristo con il bilancione?
Il
pachinese per ventuno denari,
vendette Cristo e s'abbraccio una
duna.
IX PACHINO
Ai tempi che regnava re
Nerone,
a Terranobile governava: Giuda,
Marsilio, Policante e
Falsitore.
Erano terranobilesi di nascita:
Barabba, Gaifasso e
Gairone,
i nemici di Cristo, traditori.
I terranobilesi per essere
cafoni,
diedero a Cristo gli ultimi dolori.
X
TERRANOBILE
I pachinesi siete tutti impostori,
e a tutti
la lingua dovrebbero tagliare,
che ne imbrogliate di tutti i
colori,
e per questo la scomunica v'accade!
Ai tempi che regnava
Giuda,
Terranobile non esisteva, non imbrogliate;
che di fronte a
voi siamo professori,
e quando ci vedete, dovete
scappellarvi!
XI PACHINO
Oh, che modello di gran
facce rare,
fate innamorare gli giudei.
Femmine e uomini sembrate
somari,
bestie sbarcate dalle Concerie;
dove ci sono lupi,
sciacalli e tartarughe.
Questa è la stirpe vostra, o sono vostri
zii.
Ora., il Governo per fare danari,
dice che vuole portarvi ai
musei.
XII TERRANOBILE
Ai pachinesi devono
portarvi ai musei:
femmine, uomini, schietti e maritati;
bestie
delle montagne e le foreste,
paese di scimmioni con malaria,
facce
di cinesi e farisei;
figli del rangotango generati.
E se sfidate
le potenze europee,
per meraviglia il premio
pigliate.
XIII PACHINO
Con quale faccia, selvaggi
parlate?
Arabi della foresta tripolina.
Il Governo vi tiene
assediati,
e vi pasce come gli orsi alla marina.
Gli uomini al
rangotango assomigliate,
e le femmine a rigorosi maialini.
E, se
per sorte a Pachino salite,
sembrate come tanti
porcospini.
XIV TERRANOBILE
I pachinesi siete
tutti male spine,
siete chiacchieroni e arroganti,
che litigi ne
cercate senza fine:
femmine e uomini, sguaiati con bava.
I
terranobilesi vi rompono i reni,
e ve la fanno finire d'essere
mafiosi.
A chi dite selvaggi e porcospini?
Cosca di caproni e cani
rognosi!
XV PACHINO
Piuttosto che ci sembrate
pietosi,
bella che ve la canto tonda e chiara:
i pachinesi, se non
fossero generosi,
passereste tutti sotto la mannaia.
Se non ve ne
andate e ci chiedete scusa,
una brutta sorte per voi si prepara.
I
terranobilesi siete solo rigorosi:
a scorticare ossa alla
tonnara.
XVI TERRANOBILE
Se noialtri scuoiamo
ossa alla tonnara,
non siamo come voi immondezzai.
Nel novantuno,
che gran cosa rara,
quanto concime poteste trasportare.
Glielo
portaste fino alla Favara,
a un soldo al carretto agli
spaccafornari,
e avete trascorso una vita tanta amara,
per essere
mangiatori d'impanate.
XVII PACHINO
I
terranobilesi siete tutti proprietari,
che avete fatto il prestito a i
Tasca.
A San Gaetano avete fatto crepare,
privo di bombe, di feste
e di fuochi.
Ne avete girati stradine e fornai,
morti di freddo,
cenciosi e stremati;
e per la fame, per stenti di danari,
Ci
rimetteste l'asino con tutte le frasche.
XVIII
TERRANOBILE
E' inutile pachinise che ti gonfi,
con i
terranobilesi pane non né incassi.
A te la fame ti sfonda le
narici,
e in mezzo agli imbrogli ti perdi t'offuschi.
Rognoso, con
la rogna nelle narici;
ti spaventi se le carni te li scotti.
Se
volta il vento con lampi e tuoni,
pachinesacci dovete ingoiare
mosche|
XIX PACHINO
I Terranobilesi dovete
mangiare mosche,
se proviene scirocco di levante:
morti dal
freddo, malvestiti ed esausti,
ve ne andate a domandare
l'elemosina.
Se vi sfidate e pigliate i fuscelli,
con la miseria
siete, tanti e tanti.
Se svolta il vento con lampi e
burrasche,
addio Terranobile e abitanti.
XX
TERRANOBILE
Piange Pachino per voialtri ignoranti,
che
siete tutti stupidi e violenti.
Vi credete d'esser ricconi e
mercanti,
proprietari di vigne e palmenti;
ma se viene un'annata
vacante,
arrivate ad essere gli ultimi pezzenti;
ma almeno state
zitti, zingari e furfanti,
imbroglioni, pachinesacci truffa
gente.
XXI PACHINO
Terranobile è mercato
all'oriente,
e i terranobilesi siete tutti caprai.
Come stavano
allegri e com'erano contenti,
quando Bruno gli aprì le
tonnare.
Bruno vedendo quelle belle giumente,
strada a piedi non
né volle fare:
accavalla e fa la strage degli innocenti,
e cresce
la razza degli spaccafornari.
XXII
TERRANOBILE
Andate cercando a chi vi deve ammazzare,
a
voialtri, bocche d'inferno pachinesi;
paese di veri caproni e
pecorai,
come parlate con i terranobilesi?
Alle vostre giumente
possono accavallare,
usanza di voialtri, caproni
pachinesi.
Statevi zitti, che parlate a fare,
muli bastardi, dei
mistrettesi
XXIII PACHINO
Per buoi vi tiene Tasca
e per capri il Marchese,
che avete corna che fanno paura.
Con
voialtri non si possono prendere imprese,
e chi mette la scommessa la
perde di sicuro.
Per corna sono avanti i francesi,
ma voialtri li
vincete, addirittura!
Viva le corna dei terranobilesi,
che hanno
peso, qualità e misura.
XXIV TERRANOBILE
I
pachinesi avete il contrassegno,
lo stesso dei cornuti con
patente.
Avete corna di anormale misura,
chi c'è l'ha più lunghe
il dazio paga.
Ora.il Governo vi ha iscritto alla censura,
perciò
gli dovete pagare anche le spese.
I pachinesi avete questa
sventura:
d'essere cornuti e bastonati.
XXV
PACHINO
Potete crepare e morire ammazzati,
e col crepare
all'inferno ve ne andate;
selvaggi, turchi senza battezzati,
che
in mezzo ai cristiani vi mettete.
Ma voialtri stessi,non ve ne
accorgete,
che fetore di selvaggio che sprizzate?
Pugno di
straccioni sbrindellati,
ai padroni vostri non li
conoscete?
XXVI TERRANOBILE
Vi conosciamo chi
siete e chi non siete,
paese perso, colmo di ignoranza;
stupidi e
ignoranti che altro non siete,
vestiti di una stupida
arroganza.
Diteci: da noialtri cosa avete ricevuto?
Che
disprezzate la vera fratellanza.
Che bello questo parlare che voi
fate,
sembrate porci, parlando con garbo.
XXVII POPOLANO
DI MARZAMEMI
(che aveva assistito alla lite)
Si parte
Marzamemi pacato, pacato,
con tanto d'ingegno e nobile
parlare:
"Fermi tutti e due! Qua non c'è sostanza.
Per quale
motivo vi dovete litigare?
Offesa non c'è n'è fu e neppure
mancanza.
Datevi la mano e dovete rispettarvi!
Se la strinsero
forte, con vera fratellanza,
e si colmarono di baci e cose
rare.
XXVIII IL POPOLO
E che vedeste, la musica
suonare,
in piazza, in ogni luogo e in ogni via.
Tutta Pachino si
mise a ballare:
la bassa plebe con le signorie.
Di Terranobile non
so che raccontare.
Ogni uomo che gran festa che faceva.
A voce
forte si misero a gridare:
" Viva la pace e viva
l'allegria".
XXIX L'AUTORE
Corrado Orlando monta
in fantasia,
che questi due paesi ha fatto pacificare.
Ci prendeva
gusto e sorrideva,
e di più il fuoco in petto l'infiammava,
mentre
questa grande storia si svolgeva.
Qua la mente mia riuscì ad
arrivare.
E, se c'è errore nella poesia,
prega gli amici di
volerlo scusare.
XXX L'AUTORE
Corrado Orlando
cessa d'improvvisare,
e cessa pure la sua rozza musa.
Se qualche
poeta meglio la sa fare,
Corrado Orlando gli domanda scusa.
Anche
il nome mio faccio firmare:
sono siciliano della terra
preziosa.
E, se volete sapere dov'è il mio stare:
è a Pachino, provincia di Siracusa.
|