Circolo Culturale il Gattopardo

HOME PAGE IL GATTOPARDO POESIE RACCONTI DIALETTALI CONCORSI LIBRI GLI AUTORI NEWS ARTE INFO CONTATTI LINK

DIALETTALI (Dialettalo Siciliano)
RACCONTI

Paolo Valvo

Le Poesie Dialettali
di Paolo Valvo



El leòn y el asno presuntuoso (español)

De nuevo se hicieron amigos el ingenuo asno y el leòn para salir de caza. Llegaron a una cueva donde se refugiaban unas cabras monteses, y el leòn se quedò a guardar la salida, mientras el asno ingresaba a la cueva coceando y rebuznando, para hacer salir a las cabras. Una vez terminada la acciòn, saliò el asno de la cueva y le preguntò si no le habia parecido excelente su actuaciòn al haber luchado con tanta bravura para expulsar a las cabras.
-¡Oh sì, soberbia- repuso el leòn, que hasta yo mismo me hubiera asustado si no supiera de quien se trataba!

.............................................................................................................................................................

U liuni e l'asinu prisuntuosu (siciliano)


Di nuovu si ficiunu amici l'ingenuu asinu e u liuni 'ppì 'nesciri a caccia. Arrivarru 'ntà na caverna unni si rifuggiavunu crapi ri muntagna, e u liuni si firmau a taliari all'uscita, 'mentri l'asinu trasiva 'ntrà caverna tirannu cauci e ragghiannu, 'ppì fari nesciri i crapi. 'Na vota terminata l'azzioni, nisciu l'asinu ra caverna e 'ccì addummanau se nun 'ncì havia parsu eccillenti la sua attuazioni ad haviri luttatu 'ccù tanta bravura 'ppì fari scappari i crapi.

-Oh si, superbia- rispusi u liuni, ca iu stissu m'avissi scantatu se nun sapissi ri 'cchì si trattava!






URASHIMA EL PESCADOR

(cuento en lengua española)
tradotto in SICILIANO


Hace muchìsimos años, vivia en el Paìs del Sol Naciente un joven pescador llamado Urashima.

Cierta vez, Urashima estaba pescando en el mar, cuando de pronto, en la red cayò una tortuga gigantesca y la tortuga le dijo:

“Urashima, què vas a hacer conmigo, yo puedo vivir todavìa cien años; yo no te sirvo para nada, tengo un caparazòn enorme y doy poco de comer.”

Urashima, compadecido, echò la tortuga de nuevo al mar y siguiò pescando.

Al rato se levantò una gran tormenta, las olas subìan y subìan; Urashima tenìa miedo de que su pobre barca fuera a zozobrar.

Efectivamente, la barca se hundiò en el agua. Urashima se acordò de su familia, de sus padres, de sus hermanos. Y poco a poco desapareciò bajo las olas.

Pero resulta que entonces la tortuga vino en su ayuda y sacò a flote la barca, y le dijo a Urashima: “¡Mira, agàrrate bien¡, porque te voy a llevar al palacio encantado bajo los mares, para huir de esta tormenta.” Entonces, Urashima se agarrò al caparazòn de la tortuga y juntos se hundieron en el agua y nadaron, nadaron durante muchìsimo tiempo, hasta que llegaron al palacio encantado, bajo los mares.

El palacio era de corales y los peces eran fosforescentes.

El rey del mar apareciò de pronto y abrazò a Urashima y le dijo: “Bienvenido,sabemos que eres muy bondadoso y quiero que te cases con mi hija, la princesa del mar.”

Y como la princesa era muy hermosa y bondadosa, Urashima aceptò. Se celebraron las bodas y juntos vivieron seis hermosos y largos años.

Pero, claro, Urashima tenìa nostalgia de su tierra y de su familia, y le dijo a su esposa: “Mira, me gustarla regresar unos dìas para ver mi familia; y despuès volverè de nuevo a tu lado, contigo”.

Entonces, la princesa, muy triste, le dijo: “Està bien, toma, aquì tienes este cofrecito de oro, pero no lo abras bajo ningùn pretesto. Porque si lo abres nunca podràs volver a verme”.

Urashima, montado de nuevo en la tortuga, volviò hacia las costas de su lejana tierra.

Al cabo de mucho tiempo, llegaron a ellas.

Urashima, lo incontrò todo cambiado. Porque las casas habìan desaparecido, el rìo parecìa mucho màs pequeño y los àrboles ya no estaban en su sitio…

Urashima, muy extrañado, viò venir por el fondo de la playa a un ombre cargado con un carromato, lleno de muchisimos zapatos, todos viejos, muy viejos…

Urashima le preguntò: “Oiga, ombre, ¿podria indicarme dònde se encuentra la casa de Urashima?”.

“¿Urashima? – le dijo aquel ombre - ¡Pero si esa familia desapareciò hace seisciento años!”

Entonces, Urashima comprendiò que cada año vivido bajo el agua habìa representado cien años en la tierra...

...Y Urashima muy triste pensò regresar de nuevo a su palacio del fondo del mar.

Pero aquel viejo le dijo: “Mira, si quieres ver a tu familia, Urashima, no tienes màs que abrir ese cofrecido de oro y los veràs a todos.”

Urashima, olvidàndose de la promesa que le habìa hecho a la princesita, abriò el cofrecido de oro y al instante un humo blanco se elevò en el aire y desapareciò.

Aquel ombre soltò una carcajada y dijo: “¡Vaya! ¡Por fin te tengo! Yo soy la Muerte, ¿ves estos zapatos viejos?, pues los he gastado buscàndote por todas partes durante tantìsimos años. Ahora, ven conmigo”.


Urashima quiso correr, pero ya no podìa correr, porque poco a poco fue envejeciendo, envejeciendo, hasta que desapareciò.

…Y colorìn, colorado, el cuentecillo japonès de Urashima se ha terminado.

(Cuento japonès dramatizado)


.......................................................................................................................................................................



TRADUZIONE
IN LINGUA SICILIANA
URASHIMA U PISCATURI


Tantissimi anni fa, vivìa ‘ntò paisi ro Suli Nascenti nu ‘giuvani piscaturi, ciamàtu Urashima.

‘Nciertu mumentu, mentri Urashima stàva piscannu a ‘mmari, d'impruvvìsu, rintra a riti s'antrappulàu na tartaruca giganti, e a tartaruca ‘ccì rissi:

“Urashima, ‘cchì ‘vuòi fari ‘ccummìa, io puozzu campàri ancora cient'anni; io nun ti siervu a ‘nenti, tiegnu na curazza granni e ti ‘rèsta pocu ri manciàri”.

Urashima, ‘mpietusìtu, jttàu a tartaruca nautra vota a ‘mmari e ‘cuntinuàu a piscàri.

Subbitu si scatinò na gran timpesta, l'unni acchianàunu e acchianàunu; Urashima si spavintava ca a so povera varca putissi affunnàri.

Effettivamenti, a varca sinn'affunnàu ntà l'acqua. Urashima si ricurdàu ra so famigghia, re suoi genitori, re sò frati. E a pocu a pocu scumparìu sutta l'unni.

Però risulta ca a tartaruca vinni ‘ppì ‘ddarici aiutu faciennu galliggiàri a varca, e ‘ccì rissi a Urashima: “Sienti, affièrriti ‘beni!, pirchì ti vuogghiu purtàri ‘ntò palazzu ‘ncantatu sutta o mari, ‘ppì fuìri ri stà turmenta.” Allura, Urashima s'affirrò ‘nta curazza ra tartaruca e ‘nzièmi s'innìcalarru ‘ntà l'acqua, natarru ‘ppì lungu tiempu, finu ca arrivarru ‘ntò palazzu ‘ncantatu, sutta o mari.

U palazzu era di curallu e i pisci erunu fusfuruscenti.

U re ro mari cumparìu subbitu e abbrazzau a Urashima e ‘ccì rissi: “Benvinutu, sapièmu ca sì assai affittuòsu e vuogghiu ca ti spusi ‘ccù ma figghia, a principissa ro mari.

E siccome a principìssa era bedda e affittuòsa, Urashima accittau. Si cilibbrarru i nozzi e ‘nzièmi vissiru siei billissimi e lunghissimi anni.

Però, chiaramenti, Urashima avìa nustalgia di la sò terra e di la sò famigghia, e ‘ccì rissi a so spusa: “Sienti, mi piacessi riturnari qualche juornu ‘ppì ‘birri a ma famigghia. E' ‘duoppu‘rituornu nautra vota a lu to latu, ‘ccù ‘ttia”.

Allura, a principessa, assai ‘rattristata ‘ccì rissi: “E ‘và ‘beni, tieni, ti rugnu stù cufanettu d'oru, però nunn'uràpiri senza nessuna scusa. Pirchì se u rapi mai ‘cchiù putrai riturnari a virìrimi.”.

Urashima, acchianàu nautra vota ‘nnà tartaruca, e turnau versu li costi di la sò luntana terra.

‘Dduoppu tantu tiempu, arrivarunu.

Urashima truvau tuttu canciatu. Pirchì i casi erunu scumparsi, u ciùmi parìa truoppu nicu e l'arbiri nun sì truvavunu unnèrunu prima…

Urashima, assai straniàtu, visti avvicinarisi ri ‘nfunnu di la spiaggia n'uommunu ‘ccù ‘ncarramattu carricatu, chinu ri tanti scarpi, tutti viecci, assai viecci…

Urashima ‘ccià ‘dummannàu: “Senta, uomu, putrebbi ricirimi unni si trova a casa ri Urashima?”.

“Urashima? – ‘ccì rissi ‘d'uòmunu – Ma ‘ssà famigghia scumparìu seicientu anni fa!”

Allura, Urashima cumprinnìu ca ogni annu vissutu sutta l'acqua rapprisintava cientu anni ‘ntà terra…

…Urashima assai rispiratu pinzò di riturnari ‘ntò so palazzu ‘nfunnu ro mari.

Ma ‘ddù viecciu ci rissi: “Sienti, se ‘vuoi virri a tò famigghia, Urashima, nunn'affari iàutru c'aprìri ‘ssù cufanettu d'oru e i puòi virri a tutti.”

Urashima, scurdannisi di la prumissa c'àvìa fattu a principissina, rapìu u cufanettu d'oru e all'istanti ‘nfumu ‘biancu sinn'acchianau ‘ntà l'aria e scumparìu.

‘Dduommunu si misi a schignazzàri e dissi: “Caspita! Finalmenti ti tiègnu! Io sugnu la Morti! I viri stì scarpi viecci? Ebbeni l'àiu cunsumati ‘ppì ‘circàriti ‘ntà ogni parti ‘ppì tantissimi anni. Ora, vieni ‘ccummìa”.

Urashima circàu ri scappari, però ‘cchiù nun putìa curriri, pirchì a pocu a pocu ‘ncuminciàu a ‘nvicchiàri, a ‘nvicchiàri, finu cà scumparìu.

…E culurin , culuratu, u cunticieddu ‘giappunisi di Urashima s'è terminàtu.

(Cuntu 'giappunisi drammatizzatu)







GUERRA TRA PACHINU E TERRANOBBILI

Poemetto comico-satirico in ottave composto oralmente, in vernacolo locale, dal pachinese
Corrado Orlando, nell'anno 1923.

La versione scritta, che segue, è il frutto di un lavoro attento e meticoloso di ricerca, che il pachinese Paolo Valvo ha condotto a partire dagli anni 1990, raccogliendo vari contributi orali da persone anziane pachinesi, ai quali erano state tramandate parti del poema.

GUERRA TRA PACHINU E TERRANOBBILI






I PACHINU



L'imperaturi di Custantinobbili,

s'jnniu a la guerra 'ccù fucila e sciabbuli.

Vittoriu terzu, di 'gran sancu nobbili,

fu vitturiusu, vincituri e abbili.

Vinciu Tripuli, 'ccù cittati nobbili,

vinciu li terri 'ccù jardini e arbuli.

Viva Pachinu e abbassu Terranobbili,

pirchì 'ccì campa l'uomu misarabbili.



II TERRANOBBILI



Pachinisazzi 'randizzi e variabbili,

e tarnabbulisi nun l'ha tà 'mmuntuari!

I tarnabbulisi vi cuntunu parabbuli,

ch'è pachinisi vi puonu 'ccattari.

Su tutti ricchi di jardini e arbuli,

barchi di pisca e 'bastimenti a 'mmari;

i pachinisazzi siti tutti misarabbili,

ca mancu haviti culu 'ppì 'càcari.



III PACHINU



Apprositi veri a li ficupalari,

ca siti tutti nobbili e riccuna,

e., veramenti siti prupritari:

ri funci, sparaci, mareddi e 'carduna.

E se 'vvi spienu, unn'è lu vuostru stari:

'ntà 'mpaisieddu ca nun 'cì su lampiuna.

Passata ri frascaluori e 'ricuttari,

comu parrati 'cchè vuostri patruna?



IV TERRANOBBILI



E quannu mai hatà vistu patruna,

'nnè massari e mancu 'ribbittieri;

paisi persu, cinu ri 'mprugghiuna,

consuma casi, ri tutti li maneri.

V'avantati ca siti patruna. . .

'Cchì 'cosa 'ccià 'mprugghiati e furastieri,

can nun vi vuonu mancu 'ppì jarzuna,

'nnè 'pp'annittari staddi e 'rrunciari frumieri



V PACHINU



I tarnabbulisi si canusciunu re pieri,

se 'sunu puorci o sunu cristiani.

Se canusciri vuliti a li mugghieri,

su 'chiddi 'ccù li strippuna 'ntà li manu,

ca scippunu curina, trazzeri, trazzeri:

a Cuffara, a Pagghiarieddu e a li Vardiani.

E 'puòi Tasca 'ccì manna li campieri,

e l'assicuta, comu tanti cani.



VI TERRANOBBILI



I tarnabbulisi sunu li veri cristiani,

e 'nfacci a 'bbiautri sù milordi 'ncrisi;

vannu vistuti comu li suvrani,

e 'sunu la 'mmiria di ogni paisi.

Lu vestiri re francisi e 'mmiricani,

è mudellu sciutu re tarnabbulisi;

nun 'nsunu comu a 'bbiautri rapatani,

rozzi, piddirini pachinisi.



VII PACHINU



E quannu mai hatà vistu cammisi?

Mancu sapiti 'cchì 'culuri hianu.

Li robbi l'ha ta vistu a 'ccuè ca l'havi misi,

pirchì i sarti, 'ppì 'bbiautri nun 'nn'ì fanu!

Pieddi ri crapi e 'dì crasti martisi,

v'ancuppulati comu vanu, vanu;

e 'fititi, peggiu di li magunzisi,

comu la 'ggenti ca tinia Ganu.



VIII TERRANOBBILI



I pachinisi sunu figghi di Ganu,

e sù 'divoti di l'empiu Galiuni.

A Sirausa quantu 'ccì 'nnì vanu,

'ppì testimoni farsi, a la priggiuni.

'Ccù quali cori spinciti la manu,

'nfacci a Cristu 'ccù lu vulanzuni?

U pachinisi 'ppì 'vintunu 'grani,

si vinniu Cristu e s'abbrazzau 'maccuni.



IX PACHINU



E tiempi ca rignava re Niruni,

a Terranobbili guvirnava: Giura,

Marsiliu, Pulicanti e Falsitura.

Erunu tarnabbulisi ri natura:

Barabba, Gaifassu e Gairuni,

li nimici ri Cristu, traritura.

I tarnabbulisi 'ppì essiri cafuna,

'ccì resuru a Cristu l'urtimi rulura.



X TERRANOBBILI



I pachinisi siti tutti 'mpustura,

e a tutti a lincua v'avissuru a tagghiari,

ca 'nnà 'mprugghiati ri tutti i culura,

e apposta la scumunica 'vi cari!

A li tiempi ca 'rignava Giura,

Terranobbili nunn'asistia, senz'ammintari!

Ca 'nfacci a 'bbiautri siemu prufissura,

e quannu 'nì viriti, v'hatà scappiddari!



XI PACHINU



Oh, 'cchì murellu di gran facci rari,

faciti 'nammurari a li juriei.

Fimmini e uommini pariti sumari,

'bbesti sbarcati ri li Cunzirièi;

unni 'ccì sù lupi, sciacalli e scuzzari.

Chissa è la stirpi vostra, o vi sù 'zièi.

Ora., u Guviernu 'ppì fari 'dinari,

rici ca v'ha purtari a li musei.



XII TERRANOBBILI



E pachinisi v'hanà 'purtari a li musei:

fimmini, uommini, schietti e 'maritati;

'besti di li muntagni e li furiei,

paisi di scimmiuna ammalariati;

facciazzi ri cinisi 'farisei,

figghi ro rangutangu 'ginirati.

E se sfidati li putenzi eurupei,

'ppì maravigghia u premiu pigghiati.



XIII PACHINU



'Ccù quali facci, sarvaggi parrati?

Arbazzi di la furesta tripulina.

Lu Guviernu vi teni assidiati,

e vi pasci comu l'ursi a la marina.

L'uommini o rangutangu assimigghiati,

e li fimmini a 'rigurusi maialieddi.

E, se 'ppì 'sorti a Pachinu cianati,

pariti comu tanti puorcispini.



XIV TERRANOBBILI



I pachinisi siti tutti mali spini,

siti ciacciarunazzi e papparusi,

ca sciarri 'nnì circati senza fini:

fimmini e uommini, sguaiati e 'baùsi.

I tarnabbulisi vi 'rumpunu li 'rini,

e va fannu finiri, d'essiri mafiusi.

A 'ccù riciti: sarvaggi e puorcispini?

Passata di crasti e 'canazzi 'rugnusi!



XV PACHINU



'Cciuttuostu, ca ni pariti 'rispittusi,

bedda ca 'vì la cantu tunna e 'ciara:

i pachinisi, se nun fussuru 'ginirusi,

passassuvu tutti, sutta la mannara.

Se, nun 'vinniti e 'nnì circati scusi,

na brutta fini 'ppì 'bbiautri si pripara.

I tarnabbulisi siti sulu 'rigurusi,

a scurciari ossa a la tunnara.



XVI TERRANOBBILI



Se 'niautri scurciamu ossa a la tunnara,

nunn 'ziemu comu a 'biautri frumirari.

O novantunu, 'cchì gran cosa rara,

quantu frumieri putistru carriari.

'Ccì lu purtastru finu a la Favara,

a 'nzordu o carrettu a li spaccafurnari,

e passastru na vita tant'amara,

'ppì essiri manciuna e 'mpanatari.



XVII PACHINU



I tarnabbulisi siti tutti prupritari,

ca 'ciatà fattu lu priestutu a li Taschi.

A San Gaitanu facistru cripari,

privu ri 'bummi, dì festi e 'dì maschi.

'Nnà tà furriatu vaneddi e furnari,

muorti ri friddu, spiddizziati e laschi;

e 'ppì la fami, 'ppì stenti i 'sanàri,

pirdistru u sceccu 'ccù tutti li fraschi.



XVIII TERRANOBBILI



Ammatula pachinisi ca t'ammaschi,

'chè tarnabbulisi pani 'ntinni uschi.

Attia la fami ti sfunna li naschi,

e 'mmienzu a li 'mprugghi ti pierdi e t'anfuschi,

Rugnusu, 'ccù la 'rugna 'ntà li naschi;

ti scanti se li carni ti l'abbruschi.

Se 'vota vientu 'ccù lampi e surruschi,

pachinisazzi hatà 'muccari muschi!



XIX PACHINU



I tarnabbulisi hatà 'mmuccari muschi,

suddu 'vota sciroccu a lu livanti:

muorti ri friddu, spiddizziati e laschi,

vinniti a 'ffari li limusinianti.

Se 'vì sfaciti e pigghiati li fruschi,

'ccù la miseria sìti, tanti e tanti.

Se 'vota vientu 'ccù lampi e burraschi,

addiu Terranobbili e abbitanti.



XX TERRANOBBILI



Cianci Pachino, 'ppì 'bbiautri gnuranti,

ca siti tutti stupiti e viulenti.

Vi sintiti 'riccuna e 'mircanti,

prupritari di vigni e palummienti.

Ma, suddu veni n'annata vacanti,

arrivati ad essiri l'urtimi pizzenti.

M'ammenu 'zittitivi, zinghiri e furfanti,

'mprugghiuna, pachinisazzi 'ntarca 'genti.



XXI PACHINU



Terranobbili è mircatu all'orienti,

e i tarnabbulisi siti tutti crapari.

'Cchì staunu allegri e ch'erunu cuntenti,

quannu Brunu 'ccì rapìu li tunnari.

Brunu, viriennu 'ddì beddi jumenti,

strata a 'pperi nunnì vosi fari:

'ntravacca e fa la straggi re 'nnuccenti,

e crisci a razza re spaccafurnari.



XXII TERRANOBBILI



Iti circannu a què ca v'ammazzari

a 'bbiautri, ucchi d'nfiernu pachinisi;

paisi di veri crasti e 'picurari,

comu parrati 'cchè tarnabbulisi?

A li vuostri jumenti puonu 'ntravaccari,

usanza ri viautri, crasti pachinisi.

Stativi 'zzitti, 'cchì parrati affari,

muli bastardi, di li mistrittisi.



XXIII PACHINU



' Ppì 'buoj vi teni Tasca e 'ppì crasti u Marchisi,

c'haviti corna ca fanu paura.

'Ccù 'bbiautri nun 'nzì pò pigghiari 'mprisa,

e 'ccù metti a scummissa, a perdi sicuru.

'Ppì 'corna sunu avanti li francisi,

ma viautri, li vinciti addirittura!

Viva li corna re tarnabbulisi,

ca hianu pisu, qualità e 'misura.



XXIV TERRANOBBILI



I pachinisi haviti la mintura,

lu tessu re cornuti appatintati.

Haviti curnazza di mala misura,

'cù l'havi 'cciù luonchi lu 'dazziu paiati!

Ora u Guviernu v'ha scrittu a la cinsura,

perciò 'cciatà 'ppaiari anchi li spisati.

I pachinisi haviti stà sbintura:

di essiri curnuti e 'vastuniati.



XXV PACHINU



Putiti cripari e 'morriri ammazzati,

e 'ccu lu cripari, o 'nfiernu v'inniti.

Sarvaggi, turchi senza battizzati,

c'ammienzu a li cristiani vi mittiti.

Ma, viautri stessi, nun v'inn'accurgiti,

'cchì fietu di sarbagghiu ca faciti?

Pugnu di carcasconci scarcagnati,

a li patruna vuostri, nun li canusciti?



XXVI TERRANOBBILI



Vi canusciemu cu siti e 'ccù nun siti,

paisi persu, colmu di gnuranza;

stupiti e gnuranti ca jautru nun siti,

vistuti ri na stupita arruganza.

Ricitini: ri niautri 'cchì 'ricivistru?

Ca 'risprizzati la vera fratillanza.

'Cch'è 'beddu stù parrai ca facìti,

pariti puorci, parranno 'ccù 'crianza.



XXVII POPOLANU RI MARZAMEMI
(c'havia assistutu a sciarra)



Si parti Marzamemi a manza, a manza,

'ccù tantu di 'ngegnu e nobbili parrari:

"Fermi tutti rui! 'Ccà nun c'è sustanza.

'Ppì quali mutivu v'havità sciarriari?

Uffisa nun 'ncì 'nnì fu e mancu mancanza:

rativi a manu e v'hatà 'rispittari!

Si la strincierru forti, 'ccù 'vera fratillanza,

e 'sì curmarunu ri baci e cosi rari.



XXVIII U POPULU



E 'cchì viristru la musica sunari,

'mpiazza, d'ogni 'luogu e 'd'ogni via.

Tuttu Pachinu si misi a 'bballari:

la 'bassa plebbi 'ccù la signuria.

Ri Terranobbili nunn'hagghiu 'cchì 'cuntari.

ogni uomu 'cchì gran festa ca facìa.

A 'vvuci fuorti si misuru a gridari:

"Viva la paci e 'viva l'alligria"!



XXIX L'AUTORI



Currau Orlando munta 'nfantasia,

ca stì ru' paisi ha fattu 'ripigghiari.

'Ccì pigghiava spassu e 'ccì 'rirria,

e 'ciussai lu fuocu 'mpiettu lu jardia,

'mentri stà granni storia si facìa.

'Ccà la menti mia potti arrivari.

E, se c'è erruri nella puisia,

prega l'amici ca l'hanà scusari.



XXX L'AUTORI



Currau Orlando cessa d'impruvvisari,

e cessa puru, la sò rozza musa.

Se quarchi pueta, miegghiu a sapi fari,

Currau Orlando 'ccì 'dumanna scusa.

Anchi lu nomu miu fazzu firmari:

sugnu sicilianu di la terra prizziusa.

E, se 'vuliti sapiri, unnèni lu miu stari:

è a Pachinu, pruvincia di Sirausa.


GUERRA TRA PACHINO E TERRANOBILE
(l'odierna Portopalo di Capo Passero)
(versione in italiano)




I PACHINO



L'imperatore di Costantinopoli,

andò in guerra con fucili e sciabole.

Vittorio terzo, di gran sangue nobile,

fu vittorioso, vincitore e abile.

Vinse Tripoli con città nobili,

vinse le terre con giardini ed alberi.

Viva Pachino e abbasso Terranobile,

perché ci campa l'uomo miserabile.



II TERRANOBILE



Pachinesacci randagi e variabili,

ai terranobilesi non li dovete nominare!

I terranobilesi vi raccontano parabole,

che ai pachinesi vi possono comprare.

Son tutti ricchi di giardini ed alberi,

barche da pesca e bastimenti al mare;

i pachinesacci siete tutti miserabili,

che neanche avete culo per cacare.



III PACHINO



Applausi veri, ai produttori di fichi d'India,

che siete tutti nobili e ricconi,

e., veramente siete proprietari:

di funghi, asparagi, verdure e cardi.

E, se vi chiedono dov'è la vostra dimora:

in un paesino dove non ci sono lampioni.

Manciata di frascaiuoli e ricottari,

come parlate con i vostri padroni?



IV TERRANOBILE



E quando mai avete visto padroni,

né massai e manco dirigenti;

paese perso, pieno di imbroglioni,

dissipa case, in tutte le maniere.

Vi vantate che siete padroni.

Che cosa c'imbrogliate ai forestieri,

che non vi vogliono neanche per garzoni,

né per pulire stalle e spalare concime.



V PACHINO



I terranobilesi si conoscono dai piedi,

se sono porci o sono cristiani.

Se conoscere volete le loro mogli,

sono quelle con le callosità nelle mani,

che cavano palme nane, trazzere, trazzere:

alla Coffara, a Pagliarello e ai Guardiani.

E dopo Tasca gli manda le guardie campestri

e li fa cacciare, come tanti cani.



VI TERRANOBILE



I terranobilesi sono i veri cristiani,

e di fronte a voi sono milord inglesi;

vanno vestiti come i sovrani,

e sono l'invidia di ogni paese.

Il vestire dei francesi e americani,

è moda creata dai terranobilesi;

non sono come voi altri zoticoni,

rozzi, pellegrini pachinesi.



VII PACHINO



E quando mai avete visto camicie?

Neanche sapete che colore hanno.

Gli abiti li avete visto a chi li indossa,

perché i mastri per voi non ne fanno!

Pelli di capre e di caproni maltesi,

v'indossate come vanno, vanno;

e puzzate, peggio dei magonzesi,

come la gente che teneva Gano.



VIII TERRANOBILE



I pachinesi sono figli di Gano,

e sono devoti dell'empio Galeone.

A Siracusa quanti ce ne vanno,

per testimoni falsi, alla prigione.

Con quale cuore spingete la mano,

di fronte a Cristo con il bilancione?

Il pachinese per ventuno denari,

vendette Cristo e s'abbraccio una duna.



IX PACHINO



Ai tempi che regnava re Nerone,

a Terranobile governava: Giuda,

Marsilio, Policante e Falsitore.

Erano terranobilesi di nascita:

Barabba, Gaifasso e Gairone,

i nemici di Cristo, traditori.

I terranobilesi per essere cafoni,

diedero a Cristo gli ultimi dolori.



X TERRANOBILE



I pachinesi siete tutti impostori,

e a tutti la lingua dovrebbero tagliare,

che ne imbrogliate di tutti i colori,

e per questo la scomunica v'accade!

Ai tempi che regnava Giuda,

Terranobile non esisteva, non imbrogliate;

che di fronte a voi siamo professori,

e quando ci vedete, dovete scappellarvi!



XI PACHINO



Oh, che modello di gran facce rare,

fate innamorare gli giudei.

Femmine e uomini sembrate somari,

bestie sbarcate dalle Concerie;

dove ci sono lupi, sciacalli e tartarughe.

Questa è la stirpe vostra, o sono vostri zii.

Ora., il Governo per fare danari,

dice che vuole portarvi ai musei.



XII TERRANOBILE



Ai pachinesi devono portarvi ai musei:

femmine, uomini, schietti e maritati;

bestie delle montagne e le foreste,

paese di scimmioni con malaria,

facce di cinesi e farisei;

figli del rangotango generati.

E se sfidate le potenze europee,

per meraviglia il premio pigliate.



XIII PACHINO



Con quale faccia, selvaggi parlate?

Arabi della foresta tripolina.

Il Governo vi tiene assediati,

e vi pasce come gli orsi alla marina.

Gli uomini al rangotango assomigliate,

e le femmine a rigorosi maialini.

E, se per sorte a Pachino salite,

sembrate come tanti porcospini.



XIV TERRANOBILE



I pachinesi siete tutti male spine,

siete chiacchieroni e arroganti,

che litigi ne cercate senza fine:

femmine e uomini, sguaiati con bava.

I terranobilesi vi rompono i reni,

e ve la fanno finire d'essere mafiosi.

A chi dite selvaggi e porcospini?

Cosca di caproni e cani rognosi!



XV PACHINO



Piuttosto che ci sembrate pietosi,

bella che ve la canto tonda e chiara:

i pachinesi, se non fossero generosi,

passereste tutti sotto la mannaia.

Se non ve ne andate e ci chiedete scusa,

una brutta sorte per voi si prepara.

I terranobilesi siete solo rigorosi:

a scorticare ossa alla tonnara.



XVI TERRANOBILE



Se noialtri scuoiamo ossa alla tonnara,

non siamo come voi immondezzai.

Nel novantuno, che gran cosa rara,

quanto concime poteste trasportare.

Glielo portaste fino alla Favara,

a un soldo al carretto agli spaccafornari,

e avete trascorso una vita tanta amara,

per essere mangiatori d'impanate.



XVII PACHINO



I terranobilesi siete tutti proprietari,

che avete fatto il prestito a i Tasca.

A San Gaetano avete fatto crepare,

privo di bombe, di feste e di fuochi.

Ne avete girati stradine e fornai,

morti di freddo, cenciosi e stremati;

e per la fame, per stenti di danari,

Ci rimetteste l'asino con tutte le frasche.



XVIII TERRANOBILE



E' inutile pachinise che ti gonfi,

con i terranobilesi pane non né incassi.

A te la fame ti sfonda le narici,

e in mezzo agli imbrogli ti perdi t'offuschi.

Rognoso, con la rogna nelle narici;

ti spaventi se le carni te li scotti.

Se volta il vento con lampi e tuoni,

pachinesacci dovete ingoiare mosche|



XIX PACHINO



I Terranobilesi dovete mangiare mosche,

se proviene scirocco di levante:

morti dal freddo, malvestiti ed esausti,

ve ne andate a domandare l'elemosina.

Se vi sfidate e pigliate i fuscelli,

con la miseria siete, tanti e tanti.

Se svolta il vento con lampi e burrasche,

addio Terranobile e abitanti.



XX TERRANOBILE



Piange Pachino per voialtri ignoranti,

che siete tutti stupidi e violenti.

Vi credete d'esser ricconi e mercanti,

proprietari di vigne e palmenti;

ma se viene un'annata vacante,

arrivate ad essere gli ultimi pezzenti;

ma almeno state zitti, zingari e furfanti,

imbroglioni, pachinesacci truffa gente.



XXI PACHINO



Terranobile è mercato all'oriente,

e i terranobilesi siete tutti caprai.

Come stavano allegri e com'erano contenti,

quando Bruno gli aprì le tonnare.

Bruno vedendo quelle belle giumente,

strada a piedi non né volle fare:

accavalla e fa la strage degli innocenti,

e cresce la razza degli spaccafornari.



XXII TERRANOBILE



Andate cercando a chi vi deve ammazzare,

a voialtri, bocche d'inferno pachinesi;

paese di veri caproni e pecorai,

come parlate con i terranobilesi?

Alle vostre giumente possono accavallare,

usanza di voialtri, caproni pachinesi.

Statevi zitti, che parlate a fare,

muli bastardi, dei mistrettesi



XXIII PACHINO



Per buoi vi tiene Tasca e per capri il Marchese,

che avete corna che fanno paura.

Con voialtri non si possono prendere imprese,

e chi mette la scommessa la perde di sicuro.

Per corna sono avanti i francesi,

ma voialtri li vincete, addirittura!

Viva le corna dei terranobilesi,

che hanno peso, qualità e misura.



XXIV TERRANOBILE



I pachinesi avete il contrassegno,

lo stesso dei cornuti con patente.

Avete corna di anormale misura,

chi c'è l'ha più lunghe il dazio paga.

Ora.il Governo vi ha iscritto alla censura,

perciò gli dovete pagare anche le spese.

I pachinesi avete questa sventura:

d'essere cornuti e bastonati.



XXV PACHINO



Potete crepare e morire ammazzati,

e col crepare all'inferno ve ne andate;

selvaggi, turchi senza battezzati,

che in mezzo ai cristiani vi mettete.

Ma voialtri stessi,non ve ne accorgete,

che fetore di selvaggio che sprizzate?

Pugno di straccioni sbrindellati,

ai padroni vostri non li conoscete?



XXVI TERRANOBILE



Vi conosciamo chi siete e chi non siete,

paese perso, colmo di ignoranza;

stupidi e ignoranti che altro non siete,

vestiti di una stupida arroganza.

Diteci: da noialtri cosa avete ricevuto?

Che disprezzate la vera fratellanza.

Che bello questo parlare che voi fate,

sembrate porci, parlando con garbo.



XXVII POPOLANO DI MARZAMEMI
(che aveva assistito alla lite)



Si parte Marzamemi pacato, pacato,

con tanto d'ingegno e nobile parlare:

"Fermi tutti e due! Qua non c'è sostanza.

Per quale motivo vi dovete litigare?

Offesa non c'è n'è fu e neppure mancanza.

Datevi la mano e dovete rispettarvi!

Se la strinsero forte, con vera fratellanza,

e si colmarono di baci e cose rare.



XXVIII IL POPOLO



E che vedeste, la musica suonare,

in piazza, in ogni luogo e in ogni via.

Tutta Pachino si mise a ballare:

la bassa plebe con le signorie.

Di Terranobile non so che raccontare.

Ogni uomo che gran festa che faceva.

A voce forte si misero a gridare:

" Viva la pace e viva l'allegria".



XXIX L'AUTORE



Corrado Orlando monta in fantasia,

che questi due paesi ha fatto pacificare.

Ci prendeva gusto e sorrideva,

e di più il fuoco in petto l'infiammava,

mentre questa grande storia si svolgeva.

Qua la mente mia riuscì ad arrivare.

E, se c'è errore nella poesia,

prega gli amici di volerlo scusare.



XXX L'AUTORE



Corrado Orlando cessa d'improvvisare,

e cessa pure la sua rozza musa.

Se qualche poeta meglio la sa fare,

Corrado Orlando gli domanda scusa.

Anche il nome mio faccio firmare:

sono siciliano della terra preziosa.

E, se volete sapere dov'è il mio stare:

è a Pachino, provincia di Siracusa.

Tutti i loghi, I marchi registrati di sito e le opere inviate sono proprietà dei rispettivi autori.
Ogni altro materiale pubblicato è proprietà dell'Associazione Circolo Culturale IL GATTOPARDO.
9 Agosto 2006
 IL GATTOPARDO © 2006 - 2009                                                                                                                                                                                 circoloilgattopardo@yahoo.it